https://www.youtube.com/watch?v=EsyTh7h3sN4
Nu coborati din trenul vietii pentru a cauta iubirea. Ea poate urca la statia urmatoare!" .... Va invit la o poveste de dragoste.
gand de primavara
připojena:
Poslední hra
Poveste despre cei care pleaca
Drumul catre inima celorlalti trece prin tine insuti...Sufletul tau stie intotdeauna ce este bine pentru tine, cine te completeaza, cine rezoneaza cu tine, cine e potrivit sa-ti dea lectiile cuvenite. Sunt persoane care vin spre noi cu o incarcatura energetica fantastica si ne schimba total viata, ne fac sa traim intens si apoi isi continua drumul iar tu ai misiunea sa vezi incotro trebuie sa te indrepti dupa acest spectacol al emotiilor ravasite si mergi mai departe pentru ca asa este destinul pe care ti l-ai ales si intalnesti alte persoane ale caror amprente energetice au sensul lor in viata ta iar apoi, dupa atatea lectii si trairi vine momentul cand la randul tau vei sclipi in viata cuiva atat de mult incat sufletul acelei persoane va vibra inalt si pur si tu vei simti ca viata a meritat sa fie traita, sa fie impartasita, sa fie binecuvantata! Totul este iubire, chiar si atunci cand nu este..https://www.youtube.com/watch?v=myxtRSh7sLA
Diferența dintre o doamnă și-o proastă
Multe proaste, puține doamne. Care este diferența dintre o doamnă și-o proastă? De-ar fi doar una! Aud din ce în ce mai des bărbați care-și doresc femei cuminți sau cu demnitate, dar încă nu sunt convinsă că știu cum să și-o aleagă.
O doamnă știe să-și asume faptele, știe ce înseamnă tentația, intimitatea, aventura și angajamentul. O proastă nu-și asumă nimic: dacă alege un bărbat altfel decât scrie în cărți, va da vina pe el pentru că nu-și poate asuma alegerile. O proastă nu știe ce înseamnă angajamentul și își va lăsa întotdeauna câteva uși deschise (să aibă o roată de schimb pentru orice eventualitate), cât despre atașament, confundă adesea dependența cu iubirea.
O doamnă este stabilă emoțional și înțelege că viața ei merge mai departe, chiar dacă o relație se încheie. O doamnă spune mulțumesc și trece mai departe. Pe când o proastă, va trece peste traume ieșind cu primul care-i iese în cale. Doar ea e o femeie trofeu, iar fostul trebuie să vadă ce a pierdut.
O doamnă ține la demnitatea ei și nu are nevoie să primească în fiecare zi complimente de la băieței cărora le țopăie hormonii în pantaloni. O proastă își pune cea mai scurtă fustă și un decolteu pe măsură și iese la vânat. Cumva, au o nevoie morbidă de laude și face tot posibilul să le primească, iar dacă masculul întrece măsură, înseamnă că e porc. Păi, draga mea, porcul nu se scaldă în mocirlă?
O doamnă este sexy fără să devină vulgară. O proastă este împopoțonată din cap până-n picioare: unghii false și lungi, sclipicioase, își pune silicoane cât mai mari pe care și le dezvăluie cu mândrie, rochiile vor fi întotdeauna dintre cele mai scurte, iar machiajul este musai unul de seară la prima oră a dimineții.
Unei doamne nu-i este teamă să muncească pentru pantofii pe care și-i dorește. O proastă vânează portofele cu multe zerouri, doar a investit în ea și acum trebuie să culeagă roadele, nu?
O doamnă este discretă, de la zâmbet până la conversațiile pe care le poartă. O proastă devine zgomotoasă precum o locomotivă veche, altfel cum să-și facă simțită prezența?
O doamnă nu se consideră egală cu bărbatul ei, ci îl completează. O proastă e de neînlocuit în judecata ei, ba mai mult decât atât, e atât de bună, încât are grijă în fiecare zi să amintească asta oricui, oricum.
O doamnă nu este ahtiată după bani, deși știe că sunt necesari, de aceea va căuta să aibă propriile ei activități, să învețe, să se dezvolte. De ce? Pentru că poate! O proastă vrea totul de-a gata. De ce să facă ceva cu viața ei, când sunt atâția care îi pot pune totul la picioare?
O doamnă acceptă un bărbat care să o răsfețe, care să o dorească, care o poate susține. O proastă are nevoie de un bărbat pe care să-l supună și care să fie mai slab emoțional decât ea.
Din fericire, chiar dacă nu te-ai născut o doamnă, poți deveni una. Cu condiția să-ți vezi adevărata față în oglindă.
Fara cuvinte..ar fi de prisos!
Mi-ai nins cu flori, o primăvară
Și-n lacrima ta mi-am văzut,
Atâtea vise adunate, ca întâia oară...
Însă un val de mare le-a acoperit!
M-ai alungat din inima ca pe o liră,
Ce scoate sunetul dezacordat...
De ce-a fost greu să ne luăm de mână
Și s-alinăm un suflet prea îndurerat?
Am strâns în pumni mândria care,
Ne-a alungat pe țărmuri de abis,
Venisem să îți las cu drag o floare...
Dar ce păcat, ai dispărut cu tot cu vis!
Credeam că am deschis o altă ușă
Și am intrat unde nu am fost invitat,
Dar roua genelor căzuse în cenușă
Și-am înțeles că...m-ai îndepărtat!
Ce vină are floarea de cireș pierdută,
Cum pot să dau azi timpul cum a fost?
Petala alungată plânge risipită...
Când vântul își șoptește versuri pe de rost!
Râd fulgere și dorul s-a ascuns de frică,
Te lasă să te-ndepărtezi în noapte și suspin,
Adormi în visul unui zbor de rândunică,
Și iartă-mă dacă în el, eu n-am putut să vin !
