lady_L

Dureri ascunse
Dimitrie Anghel

Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare,
Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare,
Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie?
Cine-a-nţeles cat plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?

Cat praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară?
Şi totuşi veselă-i grădina. Pe-un ram, sfioşi, visau aseară
Doi trandafiri ca doi prieteni, şi azi vartejul de petale
A celui ofilit, în roate, dă celui de pe ram, ocoale…

Ca ei, ţii minte, stam alături…Dar tu nu poţi să mai ţii minte:
Ochii închişi nu mai visează şi foile ce mai-nainte
Erau o floare roşie.Acuma-s doar  prilej de amintiri,
Iar viaţa re-nnoită-ncepe din purpura de trandafiri.

Aşa mor florile-n neştire, aşa-şi sting ochii buni lumina
Şi-n preajma vieţii care râde, cine-ar gândi, privind grădina,
Că sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntreruptă agonie!
Cine-a-nţeles cat plâns ascunde sub ochi o dungă viorie?…

Cu drag,pentru voi...

Blândul Păstor

Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul Blând.
Mergea cu turma la izvor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Pe-o oaie ce căzuse jos,
A ridicat-o El frumos;
Şi-a dus-o-n braţe iubitor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Pe alta care la pământ
Zăcea cu picioruşul frânt,
El o lega mângâietor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

El le-a iubit cu dor nespus
Şi viaţa pentru oi şi-a pus,
Şi pentru mântuirea lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Iar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit
Într-o mulţime de popor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Când L-am văzut, L-am întrebat,
Cine sunt cei ce Te-au scuipat?
Atunci a suspinat uşor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Şi Mi-a şoptit duios şi lin,
Cei ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un Blând Păstor, un Blând Păstor.

Iar cei ce Mă batjocoresc
Şi cei ce crucea-Mi pregătesc,
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost păstor, le-am fost păstor.

Iar cei ce Mă lovesc turbaţi,
Sunt oile care pe braţ
Le-am dus la câmp şi la izvor
Ca un păstor, ca un păstor.

Tăcu şi ochii lui senini,
De lacrimi limpezi erau plini,
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Şi-atunci oile au venit,
Pe cruce sus L-au răstignit;
Iar El plângea de mila lor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Lumina Sfanta a Sarbatorilor sa va lumineze sufletele...sa va aduca liniste si bucurii...

Cu drag,pentru voi...

http://www.youtube.com/watch?v=fxnwbrQD2UM

Am cautat iubirea
Costache Ioanid

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pământ edenic de pace troienit,
să spun odată clipei: "Rămâi, eşti prea frumoasă!"
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-I smulg povara. Dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

-Dar unde duci,străine, povara Ta ciudată,
povară de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci...

-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
-Eu... am şoptit în silă, eu... căutam iubirea...
-Iubirea? ... fu răspunsul străinului. Eu sunt...

Cu drag,pentru voi...

Floriile
Vasile Alecsandri

Iata zile-ncalzitoare
Dupa aspre vijelii!
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Primavara-ncantatoare
Scoate iarba pe campii,
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Lumea-i toata-n sarbatoare,
Ceru-i plin de ciocarlii.
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Pacat, zau, de cine moare
Si ferice de cei vii!
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Copilita, nu vrei oare,
Nu vrei cu mine sa vii,
Cand Floriile-s cu soare
Si soarele cu Florii?

Sa culegem la racoare
Viorele albastrii?
Hai! Floriile-s cu soare
Si soarele cu Florii.

Eu ti-oi da de orice floare
Mii de sarutari si mii.
Hai! Floriile-s cu soare
Si soarele cu Florii.

Iar tu, dulce zambitoare,
Te-i face ca te manii...
Hai! Floriile-s cu soare
Si soarele cu Florii.

Cu drag,pentru voi...

Octavian Goga
Moştenire

Într-un amurg primăvăratic,
Într-un amurg cu flori de tei,
Tu mi-ai trimis întâia rază
Din ochii mari şi farisei...

Eu nu ştiam unde ţi-e calea
Şi nu ştiam de unde vii,
Solie mândră rătăcită
La pragul unei curţi pustii.

O clipă te-am simţit aproape
Ca strălucirea unui fulg.
Te-ai dus apoi - şi eu zadarnic
Aş vrea din minte să te smulg.

Dar cu fiorul clipei mute,
De-atunci eu sufletu-mi alint,
Ea-mi ţese zbuciumul de-aievea
Şi-mi ţese visele ce mint.

Mă-ntreb: ce soartă rea mă face
Un rob de-a pururi să-ţi rămân,
Să-şi ard-o veşnicie-n mine
Făclia dorului păgân?

Pesemne noi odinioară
În alte lumi ne-am cunoscut
Şi-n noua întrupare-aducem
Un strop din vechiul nostru lut.

Tu vii cu vechea stăpânire
În fulgerul unei priviri,
Pe când pe mine mă supune
Blestemul tristei moşteniri.

Cu drag,pentru voi...