M-am obisnuit sa aman clipa fericirii!N-am stiut s-o gust.Am crezut ca va veni intr-un viitor apropiat si-am asteptat-o cu bratele deschise.Era ca o fantana in mijlocul desertului si eu voiam sa sorb macar o picatura.Imi imaginam cum va fi si daruisem sufletului meu senzatia unei placeri efemere.
Am crezut din nou insa toata aceasta\"fericire\"se risipise in neant.
M-am intrebat ce-i \"fericirea\" si-am devenit nefericit...
Cu putinele puteri ce mi-au mai ramas am inceput sa-mi construesc o noua \"identitate\"...Pentru aceasta mi-a trebuit
rabdarea pomului care desi lovit de vant si de furtuna poate chiar si de fulger,sa regaseasca taria si curajul de-a inmuguri si de a infrunzi din nou;mi-a trebuit tenacitatea racului,care desi tot merge inapoi o face doar pentru a-si aduna puterile si-a face doi pasi inainte;mi-a trebuit rabdarea apei care,picatura cu picatura,strapunge granitul...
In iubire nu este loc de orgolii....
Trebuie sa devi prizionerul armoniei.
Haide iubire,prinde curaj si ia-ma de mana pentru a ne urma calea amandoi.
COOL.AS.ICE
lid geworden:
Viata trebuie traita asa cum este, pt ca ni s a dat fara sa o cerem si ni se va lua fara sa fim intrebati.
