Lovitura de stat parlamentară ne-a dat nouă: lapte, brânză, carne ouă, toate-n guvernare nouă (la ce de animale politice sunt în Guvern, nu-i de mirare)

Ce se mai poartă la guvernare, altceva decât incompatibili, plagiatori și mincinoși? Păi să vizionăm oferta celui mai investit dintre guverne, guvernul GRIVCO.

Îl avem pe ăla Micu de la Agricultură (no-name-ul care conduce Partidul Timpi de Antene), ministrul “slugă îndatorată”. Aghiuța de buzunar al turnătorului la Securitate Dan FELIX Voiculescu a fost numit la Agricultură doar pentru că stăpânul său a fost dat în judecată de acest minister în vederea recuperării unei țepe de cumetrie în valoare de 60 de milioane de euro. Și ca pierderea să nu fie atât de dureroasă, recuperatorul Daniel Constantin (iaca că are și nume!) a fost “împrumutat” cu 300.000 de euro de către țeparul pentru care va face oficiul de ministru. Asta că tot vorbim despre cele 6 000 de ha de teren arabil aflat în administrarea ADS pe care și-a pus Varanul ochii.

Alt sărac de cinstit este ministrul care a făcut poștă, împreună cu amicul Vozganian, niște teren de la Poșta Română. Dan Nica fost cercetat pentru abuz în serviciu, în cazul înstrăinării unui teren al Poștei Române. În plus, rămâne celebru că a folosit serviciul secret al Internelor (așa-numitul „Doi si-un sfert”) în interes de partid cât timp a fost ministru pe vremea celebrului nepoțel Adrian Năstase.

Îl avem spre bucuria părinților că-și vor lua copiii bacalaureatul, ministrul Ioan Mang de la Învățământ. Cunoscut drept ministrul „Tombolă” în pe urma experienței câștigate din organizarea de tombole cu fierbatoare și uscătoare de păr. L-a recomandat pentru organizarea examenului de BAC pentru zecile de mii de loaze numai bune să umple conturile Fabricilor de diplome (universitățile și facultățile particulare) faptul că a declarat că performanțele scăzute ale elevilor la examene se datoreaza supravegherii video. Are o avere sărac de cinstită pe măsura afacerilor făcute cu statul.

Că merele au fost și au rămas roșii (cu seceră și ciocan), ne-o demonstrează ministrul “Abuz în serviciu” Mircea Diaconu. A intrat de două ori în vizorul ANI fiind în paralel și Senator și director al Teatrului Nottara. Ați crede că i-a fost greu să mai meargă pe la teatrul pe care-l conducea dar a reușit – dovada fiind faptul că este cercetat pentru acuzația de abuz în serviciu și conflict de interese pentru că ar fi favorizat numirea soției sale, actrița Diana Lupescu, în funcția de regizor la Teatrul Nottara. Acesta este omul de cultură al Uniunii Suspine și Lamentații – unul despre care ați fi tentat să credeți că dacă este urmărit penal nu poate fi ministru. Ei, aș! Legea este numai pentru căței.

Vine la rând ministrul “Speculă cu valută” Lucian Isar. In 2008 Lucian Isar. Acesta, fiind responsabil cu operațiuni de Trezorerie la Bancpost a inițiat un atac speculativ asupra leului. Mare patrihoț! BNR l-a acuzat că a încălcat regulile și nu s-a lăsat până nu l-a expulzat din sistemul bancar. Merite pentru care tânărul cu mintea senilă (pardon, senină) Victor Ponta l-a adus la Economie. Poate lansează un atac speculativ și asupra acesteia.

Că atacul speculativ merge mînă în mână cu tunul financiar, o demonstrează și ministrul “Tunuri financiare” Florin Georgescu. Acesta a fost ministrul Finanțelor în guvernul Văcăroiu, dar a lucrat și pentru Sorin Ovidiu Vântu, dar a uitat să scrie în CV (unii scriu prea multe, alții omit). În perioada în care se juca el de-a Finnțele în guvernarea cu creștere economică negativă, sau chiar zero, au înflorit escrocheriile piramidale CARITAS, SAFI și FNI-FMOA. Fiind omul lui Vântu, a fost promovat la Banca de Investiții dupa care, în urma unor negocieri dure ale PSD cu Mugur Isărescu, a ajuns în BNR. A fost numit la BNR în octombrie 2004 cu o lună înainte de pierderea alegerilor de către PSD. Acum a fost reactivat de Che Gargara ca ministru de Finanțe al Romaniei. Români, feriți-vă buzunarele!

Iar după ce speculezi și dai tunuri, este timpul să culegi redevența. Și cine ar fi mai bun pentru aceasta decât ministrul “Redevență” Victor Paul Dobre. Numit așa deoarece a plătit redevență firmei sale, aflată în Zona Liberă (actualul Parc Industrial), cu bani deturnați de la bugetul de stat, pe vremea când era secretar de stat la MAI. Paguba adusă bugetului de stat: 100.000 de USD. Și cum mai este loc și mai trebuie să producă și pentru alții, a fost numit, în mod firesc, ministru al Administrației.

Despre ministrul ”Celălant” de la Interne nu pot să spun decât că-i bine că ni l-au luat de pe cap din Cluj. Vânzătorul de mașini al lui Ion Țiriac nici nu a intrat bine în pită și și-a adus aminte cum se folosea el de polițiști să-și facă șmenrile politice. Ia citiți ce-a declarat el la audieri în Parlament: “Poliţiştii locali sunt agenţi electorali ai primarilor, fac propagandă pentru aceştia”. Îl cred – încă-mi amintesc cum lipeau milițienii afișe cu el pe vremea când era ministru de Interne și credea că așa are să câștige Primăria Cluj-Napoca.

Despre „celălant” expirat pe care l-a dat Clujul să se joace de-a ministrul de Externe și să refacă Axa București-Moskova-Phenian-Beijing, Andrei Marga, aflu de pe materiale care erau pe când le citeam pe Hotnews, dar dispăreau când le citam, că ar fi avut și un prieten imaginar în perioada comunistă, un individ pe nume Andrei Mureșanu, care-i semna informările la fosta Securitate.

• D.Tapalaga: La momentul nominalizarii lui Andrei Marga la externe ati scris pe Facebook Andrei Muresanu la externe. Nu inteleg.
  S.Lazaroiu: Asa am auzit, ca a avut un prieten imaginar in perioada comunista, un alter ego, Andrei Muresan.
  D.T: Adica?
  S.L: Domnul Marga cred ca-si aminteste mai bine despre ce-i vorba.
  D.T: Stati putin, ce vreti sa spuneti… ca nu inteleg nimic…
  S.L: Ii placea sa se semneze cu numele asta mai sonor.
  D.T: Costi Rogozanu va intreaba de-a dreptul altceva.
  C.Rogozanu: Vreti sa spuneti ca are dosar si ca va aparea?
  S. L: Nu stiu, habar nu am, trebuie intrebat CNSAS.
  D.T: Pai spuneti ce stiti, ati scris ceva pe Facebook.
  S.L: Eu spun ce-am auzit. N-am intrebat la CNSAS, ar trebui cerut la CNSAS sau alte institutii.
  D.T: Aveti vreo informatie in directia asta?
  S.L: Am auzit, stiti cum e, in targ lumea vorbeste. Poate am fost dezinformat. Am indolieli insa ca am fost dezinformat.

Despre ministrul “Traseist” Eduard Hellvig, ce să mai spun? A fost deputatul lui Dan FELIX Voiculescu și a ajuns secretarul general al PNL. Acum este considerat “omul lui Antonescu”. La așa un traseu politic, a binemeritat de la Ponta Ministerul Dezvoltării Regionale.

Și nu chiar ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, ministrul “Consilierul lui Adrian NEPOTUL MĂTUȘII TAMARA Năstase” Titus Corlățean. Acesta s-a remarcat printr-o declarație în care a susținut că procurorul care-l anchetează pe Adrian Năstase ar trebui arestat. Rolul lui Corlățean la Justiție este de înălbitor de dosare. Începând cu cele ale lui Năstase (acestea sunt prioritatea).

Vineri seară,urmărind emisiunea Românii au Talent,am rămas impresionat de cum o tânără medic veterinar a reuşit să dreseze o căţeluşă cu sânge de rasă dar născută pe străzi şi care într-un mod duios printr-un gest îşi arăta ruşinea atunci când i se cerea.M-a mai impresionat şi devotamentul ce-l arăta faţă de dresoarea ei,nedezlipindu-se de ea,fapt ce mi-a amintit de poezia de mai jos.

Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului

Rănit la razboaie, soldatul căzuse, 
Şi-n puţine zile chinuit muri, 
Departe de-o mumă care îl crescuse, 
Şi care-l iubi!

Sărman, fără rude, pe ţărmuri străine, 
N-avea nici prieteni, nici un ajutor;
Nu era fiinţă care să suspine
Pentr-un trecător!

Singurul tovarăş de nenorocire, 
Singura-i avere, un câine iubit, 
Şedea lânga dânsul şi-n mare mâhnire
Parea adâncit.

Acum tot e gata pentru îngropare, 
Acum ridic trupul pe mâini de soldaţi, 
Cinste hotarâtă acelora care
Mor pentru-mpăraţi.

În fruntea paradei câinele porneşte, 
Din ochii lui pică lacrimi pe pamânt, 
Ca un iubit frate el îl însoţeşte
Până la mormânt.

Aci se opreşte, aci se aşează, 
Nimic nu îl face a se depărta:
Aşteapta să-l strige, crede c-o să-l vază
Când s-o deştepta!

Câteodata cearcă piatra s-o ridice, 
Câteodata latră după-un călător, 
Cuprins de durere: Vino, parc-ar zice, 
Să-mi dai ajutor.

Apoi când străinul de milă voieşte
A-l trage deoparte şi hrană a-i da, 
El îşi pleacă capul, în pamânt priveşte, 
Si nimic nu va!

De două ori noaptea cu umbrele sale
Emisferul nostru l-a învăluit, 
Si sărmanul câine din locul de jale
A fost nelipsit!

Dar în dimineaţa acea viitoare, 
Pe când se deşteaptă omul muncitor, 
Zăcea lânga groapă, mort de întristare, 
Câinele Azor! 

Câţi oameni pot fi capabili de atâta devotament?

Mai că-ţi vine să plângi...

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filozof un cântec la liră.
- Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?!
Iar Socrate i-a răspuns:
- Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?

Într-o zi, ducele Jacques-Henri de Duras, văzându-l pe filozoful  Descartes cum se delecta cu niste specialităţi culinare, îi zise în batjocură:
- Cum, şi filozofii mănâncă lucruri atât de bune?
- De ce nu? – îi raspunse Rene Descartes – îţi închipui poate că natura a creat lucruri delicioase numai pentru proşti?

În carnetele sale, Leonardo da Vinci şi-a notat, alături de numeroase schiţe, studii, informaţii  şi unele anecdote spuse prietenilor. Iată una din ele:
Un pictor care avea nişte copii foarte urâţi, fiind întrebat cum e cu putinţă ca el, care a pictat tablouri atât de frumoase, are astfel de copii, a raspus că:
“Tablourile le-am pictat ziua, în timp ce copiii i-am făcut noaptea!”

Cea mai importantă descoperire atribuită lui Pitagora este celebra teoremă care-i poartă numele: pătratul lungimii ipotenuzei unui triunghi dreptunghic este egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor. Legenda spune că, dându-şi seama de importanţa extraordinară a descoperirii sale, de bucurie, el a dat un mare ospăţ în cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o sută de boi, la care au fost invitaţti atât bogaţii, cât şi săracii. Despre această împrejurare Hegel a facut o observaţie ironică: “A fost o veselie şi o sărbătoare a spiritului. Pe socoteala boilor!”
Soţia filozofului şi matematicianului grec Pitagora era o femeie instruită şi inteligentă.
Fiind întrebată după cât timp se purifică o femeie care s-a împreunat cu un bărbat, a răspuns:
“Cu propriul soţ, imediat, cu altul, niciodată”.

Talleyrand stătea într-o zi între doamna de Stael şi doamna Récamier, galant cu amândouă, totuşi cu o nuanţă destul de pronunţată pentru cea de-a doua.
- În sfîrşit – spuse d-na de Stael, oarecum dezamăgită – dacă am cădea amîndouă în apă, pe care ai salva-o mai întîi?
- O, doamnă baroană – răspunse Talleyrand – sunt sigur că înotaţi ca un înger.

Filosoful francez Fontenelle (1657-1757), nepotul lui Corneille, se duce intr-o zi dis-de-dimineată in vizită la o doamnă cu care era prieten. Doamna il primeste in capot si se scuză:
- Vedeţi, domnule Fontenelle, mă scol pentru dvs.!
- Da, doamnă, dar vă culcaţi pentru altul! mormai suparat filosoful.

Obiceiul marelui dramaturg francez Jean Racine era să-şi declame versurile plimbându-se. Nu de puţine ori uita unde se află şi le recita cu glas tare. Patetismul cu care le spunea mişca de multe ori pe muncitorii care lucrau la palatul Tuilleries. Aceştia credeau despre dânsul că e un om deznădăjduit, care avea de gând să se sinucidă!

Henric VIII, regele Angliei, hotârî să trimită un episcop la Francisc I, regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate.
Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.
- Să nu-ţi fie teamă! ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.
- Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!

Napoleon avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul faţă cineva: ”E penultimul dintre oameni!” Întrebat de ce penultimul, împăratul a răspuns:
- Ca să nu descurajez pe nimeni.

Nu, nu la Evanghelie sã luãm aminte, ci la Vanghelie. Marean Vanghelie. Dar, mai întâi sã citim din Vanghelie.

Si a zis atuncea Marean: “Este inadmisibil ca nişte cetãţeni sã nu aibã acces la învãţãmântul superior, doar pentru cã nu ştiu sã scrie şi sã citeascã”.

Nişte paracopitate cu aspect umanoid au tãbãrât pe el şi l-au pus la stâlpul infamiei şi au râs de el. Si atuncea, spiritul lui s-a arãtat şi le-a zis: “Dã ce vã râdeţi voi dã el? Cã, pânla urmã, ceţ dã învãţãmântul superior? O diplomã de hârtie. Si la ce ţajutã diploma aia? Cã ca sã te angajezi. Care ca barman, care ca şofer, care ca dãia care sã plimbã în şlipi în faţa damelor care chiuie. Si la ceţ trebã sã ştii cã ca sã scrii şi cã sã citeascã? Cã, eu vãz cã e politicieni care nu ştie sã numere şi care nu ştie sã citeşte, cã una scrie pe hârtiile de pe care citeşte şi alta spune ei, de se râde ãia din salã. Si e şi dân ãia care numãrã ca cum numãrã şi ãia dã nu ştie sã numere. Si unii d-ãştia ajunge miniştri, sau depotaţi, iar alţii ajunge chiar oiero-parlamentari, care se râde Europa de noi. Si, dacã vreţi sã ştiţi, care şi preşedintele nostru a zis cã ãia care face şcoala e tâmpiţi. Da ãia are voie la învãţãmântul superior. Aşa cã, de ce sã nu are voie şi ãia care n-are şcoalã, la învãţãmântul superior? Cã poate vrea şi ei sã se plimbe în şlipi în faţa damelor, sau sã fie taxator de belete care este la uşã, sau sã se duce în Germania.”

Si atunci, bârfitorii şi cârtitorii au tãcut. Slavã ţie Mareane, cã bine şi cinstit ziseşi!

Chiar are umor tipul

Scris de Ananie GAGNIUC   Joi, 12 Aprilie 2012 09:06

Fireşte, după periplul bisericesc (de trei ori în jurul mănăstirii, în noaptea învierii)  vine ziua de Paşte, când lumea care se respectă iese cu căţel, cu purcel (miel), la iarbă verde. De, ca de sărbători. De Paşte. Evident, nu pentru a paşte (respectivele animale), ci pentru a petrece, într‑o sărbătoare câmpenească, cu ouă roşii şi pască, cu vin alb şi bere blondă, cu drob (nu de sare, în spinare), cu mici la grătar, cu prăjeli şi prăjituri, cu nelipsitul cozonac, coniac sau ţuică (o cinzeacă) şi…trai nineacă!

Peste tot se va auzi „Hristos a înviat!” „Adevărat a înviat!”, apoi muzica, dată din ce în ce mai tare, cu binecunoscutele manele, azi la concurenţă cu lacrimogenele telenovele, pentru că femeile vor renunţa la a mai sta acasă, la televizor. Măcar odată, de Paşte.

Vacarmul va lua amploare, muzica la difuzoare se va da tot mai tare, peste tot cântece, vociferări, strigăte şi strigări, la grătare scrum şi fum, „Hai noroc, copii şi fraţi, veri cumnate şi cumnaţi, socri, cuscri şi nepoţi!“ şi…nu‑i mai înşir pe toţi...Seara, li se vor citi tuturor, pe feţe, o imensă satisfacţie. Ce senzaţie! Asta da, distracţie!

După ce pleacă, ţine-te...urme de civilizaţie: hârtii, murdării, coji de ouă colorate, resturi de salate, cutii de plastic, gumilastic, firmituri, bucăţi nefripte de la fripturi, căpăcele, surcele, floricele, baloane, bidoane, coji de banane, bucăţi de ziare, resturi de lumânare, cenuşă şi jar, vai şi‑amar! La plecarea acestei lumi „civilizate”, vor veni vieţuitoarele pădurii şi vor urla ca nişte animale, cu jale: „După fiecare Paşte, nu mai ai pe unde paşte! “  

Halal, halal, să te judece…un animal!

Iar la final, spre delectare, o „cântare”:

PETRECÂND DIN AN ÎN PAŞTE…

Dragii noştri cititori

Vin iarăşi, la sărbători

De Paşti, înviat, din nou

Să vă fac câte-un cadou

Dar nu miel  sau ouă roşii

C‑au făcut grevă cocoşii,

Puicile se fac că plouă,

Nu‑s călcate, nu fac ouă!

Vin cu noutăţi, de Paşte

Că nu ştim ce ne mai paşte...

C-am ieşit în primăvară

Şi-i călduţ şi bine‑afară

După noaptea învierii

Vine timpul îmbierii

De‑a ieşi cu drob de miel

Cu căţel şi cu purcel

Cu stufat şi roşii ouă

În zori, pe iarba cu rouă

Cu pături, perne, saltele

Coşuleţe, şerveţele

Mingi, adidaşi şi prosoape             

Ţuică şi vin, cât încape!

Beri, vreo trei‑patru navete

Omul, să se tot îmbete!

Iese lumea, se distrează

Spune glume şi dansează

Toţi ies buluc, la verdeaţă

Până înspre dimineaţă

Cu C.D.‑ uri sau taraf

Ce‑ţi face timpanul praf

Că când cântă lăutarii

Ca sticleţii, ca canarii

Se încinge periniţa

Săruta‑v‑aş eu guriţa!

(Pe nevastă‑mea, deoparte

Îmi permit şi mai departe!…

Iar pe soacră-mea nu pot

Îmi zice „Te‑ai lins pe bot!”)

Meniu? De tranziţie

Mori de inaniţie!

Chifle cât mai îndesate

Să aveţi cu ce vă bate

Iar la tavă aveţi miel

Sau... ce‑a mai rămas din el!

Drobul, cozonacul, pasca

Toate uscate, ca iasca

Cârnaţi, la grătar, cu frişcă

Ardei iuţi, umpluţi, ce pişcă

Cine muşcă, nu mai mişcă!

Mititei groşi cât un şnur

Şi‑mprejur, cartofi natur

O cafea cu coniac

(Coniacu‑i în caimac)

Ridichi, lobodă şi ceapă

Suc şi minerala apă

Nelipsita murătură

Multă, multă udătură

Nu vă reveniţi o lună

Totuşi, vă zic poftă bună!

Cui nu e spitalizat

Zic: „HRISTOS A ÎNVIAT!”