Şah-mat!
Mariana Eftimie Kabbout
A istovit degrabă văpaia raţiunii
Şi nimicind splendoarea din clipa de apoi
Imi lasă-n suflet golul ştiut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...
E ca un joc de şah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu ştiu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?
Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Şi rând pe rând vom pierde ţărâna de sub paşi
Căci viaţa asta ştie răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămaşi.
Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieţii umed pat
Pe care-am adormit cuprinşi de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot şoptea: şah-mat!
Cu drag,pentru voi...