Stiinta a avansat uluitor in ultimele decenii, iar rapiditatea cu care se dezvolta noile tehnologii este socanta. Cu toate acestea exista inca numeroase locuri, personaje si obiecte invaluite intr-un soi de “ceata”.
Mary Celeste
Nava Mary Celeste a fost lansata la apa, pentru prima data, in 1860 in Scotia. Numele original a fost “Amazon”. In primii zece de ani a fost implicata intr-o serie de accidente si a avut mai multi proprietari. In cele din urma a fost cumparata la un targ de nave vechi pentru suma de 3000 de dolari si dupa multe reparatii a fost inregistrata sub numele de “Mary Celeste”. Pe 7 noiembrie 1872, nava a plecat din New York sub co manda lui Benjamin Briggs, la bord aflandu-se sotia si fetita acestuia, dar si un echipaj de 8 oameni. Transporta 1700 de butoaie de alcool nerafinat avand ca destinatie Genova, Italia. Nava a fost descoperita navigand in largul insulelor Azore, in acelasi an, fara oameni la bord, dar perfect functionala. Nu erau urme de atac, insa, toate documentele, in afara de jurnalul de bord, disparusera. La inceputul lui 1873, doua barci de salvare au acostat pe tarmurile Spaniei, intr-una fiind un cadavru si un steag american, in cealalta alte cinci cadavre. S-a presupus ca acestea erau ramasitele echipajului de pe Mary Celeste insa nu au fost identificate niciodata.
Doamna Babuska
In urma analizarii fotografiilor si filmelor din timpul asasinarii lui John F. Kennedy, din 1963, a fost remarcata o femeie misterioasa. Aceasta purta un pardesiu maro, iar pe cap o esarfa (acesta este motivul poreclei pentru ca esarfa semana cu basmaua purtata de batrane in Rusia). Femeia parea sa tina ceva in dreptul fetei, posibil un aparat de fotografiat. “Doamna Babuska” apare in mai multe fotografii surprinse la locul crimei. Chiar si dupa impuscaturi, cand majoritatea oamenilor a fugit din zona, ea a ramas in acelasi loc (posibil pentru a face poze). In 1970, o femeie pe numele Beverly Oliver s-a prezentat la politie sustinand ca ea este Babuska, insa povestea sa avea foarte multe neconcordante si a fost considerata o escroaca. Nici pana astazi nu se stie cine a fost aceasta Babuska sau ce facea acolo
Zumzetul din Tao
Asa-numitul “zumzet din Tao” (taos hum) este un sunet care se aude de obicei in zone cu foarte multa liniste, unde unii oameni percep un soi de huruit usor sau sunete de motor diesel la distanta. Fenomenul a primit numele de “zumzetul Taos” dupa regiunea din Mexic unde a fost auzit pentru prima data la inceputul anilor ‘90. Oamenii de stiinta nu au gasit nici semnale sonore, nici electromagnetice, care sa explice simptomele. Cum sunetele nu pot fi inregistrate de niciun aparat, oamenilor de stiinta le este imposibil sa afle care este cauza. Se crede ca este vorba de unde magnetice foarte puternice, deoarece persoanele sensibile la acestea acuza senzatii de ameteala si greata.
Manuscrisul Voynich
Manuscrisul Voynich este un document din Evul Mediu scris intr-o limba necunoscuta si cu un alfabet care nu a fost inca descifrat. Insa ciudatele ilustratii au alimentat diferite teorii referitoare la originea manuscrisului, la continutul textului si la scopul pentru care fusese scris. Acesta a fost descoperit de anticarul si colectionarul american Wilfrid M. Voynich, in 1912, intr-o vila de langa Roma. O parte din pagini lipseste, ramanand doar 240, dupa cum se vede din numerotarea paginilor. Ilustratiile din carte i-au determinat pe cercetatori sa imparta cartea in mai multe capitole: plante, astronomie, biologie, cosmos, farmaceutica si retete.
Giulgiul din Torino
Giulgiul din Torino , numit de unii crestini Sfantul Giulgiu, este o panza de in, pastrata la capela regala a Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul din Torino. Pe acesta se afla imprimata imaginea corpului unui om care prezinta semne de agresiune fizica si, in special, de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse intre credinciosii crestini, care il considera o relicva (giulgiul in care a fost invelit Iisus Christos dupa crucificare), si oamenii de stiinta, care cred ca este vorba de un artefact. Testele cu carbon 14 au plasat crearea lui in Evul Mediu, totusi, antropologii spun ca giulgiul nu poate fi datat, deoarece nu este alterat (testele cu carbon sunt realizate pe lucrurile aflate in stare de descompunere).
Jack Spintecatorul
Timp de trei luni, de la sfarsitul lunii august si pana la inceputul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost scena unei serii de crime odioase – inca nerezolvate. Asasinatele se caracterizau printr-o salbaticie nemaiintalnita; fiecare dintre cele cinci victime, prostituate, au fost atacate pe la spate si tuturor li s-a taiat gatul. In patru cazuri, corpurile au fost mutilate si disecate. Numele de “Jack Spintecatorul” a fost preluat dintr-o scrisoare trimisa Agentiei Centrale de stiri din Londra de catre o persoana care pretindea ca este ucigasul. Politia a avut multi suspecti, dar nu a putut aduna suficiente dovezi pentru a condamna pe cineva.
Triunghiul Bermudelor
Triunghiul Bermudelor, cunoscut si sub numele de “Triunghiul Diavolului”, este o zona din Oceanul Atlantic, aproximativ triunghiulara ca forma, cu cele trei colturi localizate de Insulele Bermude, Porto Rico si Fort Lauderdale, Florida. Exista numeroase legende si povesti referitoare la intamplari stranii petrecute in aceasta regiune: disparitii ale unui numar mare de vase si aparate de zbor, activitati paranormale in care legile fizicii sunt efectiv sfidate, multe dintre acestea fiind puse inclusiv pe seama extraterestrilor.
Criminalul Zodiac
Criminalul Zodiac a actionat in nordul Californiei timp de zece luni la sfarsitul anilor ‘60. Primele doua victime ale sale au fost impuscate in zona orasului Benicia. In cea de-a doua serie de crime, de data aceasta la Vallejo, a incercat sa omoare doua persoane insa una dintre ele a supravietuit in mod miraculos, cu toate ca fusese impuscata in cap si gat. Dupa 40 de minute, politia a primit un telefon anonim de la un individ care pretindea ca este asasinul acelor persoane, povestind si despre crimele anterioare. Dupa o luna, trei scrisori au ajuns la redactiile ziarelor din California continand un mesaj codat din care criminalul spunea ca ii vor putea afla numele. Criminalul trimitea in mod regulat scrisori codate politiei prin care acestia aflau unde se afla urmatoarele victime. Politia a avut un suspect, Arthur Leigh Allen, dar probele stranse impotriva acestuia au demonstrat mai degraba contrariul. Pana astazi, crimele Zodiac nu au putut fi elucidate.
Enigmaticul Triunghi al Bermudelor
Fenomenele misterioase care au loc in asa numitul Triunghi al Bermudelor, zona situata intre Florida, Puerto Rico si insulele Bermude, nu mai constituie de multa vreme un subiect tabu pentru oamenii de stiinta. Si totusi, in ciuda numeroaselor teorii emise pana in prezent, enigma disparitiilor continua sa persiste.
Evenimentele inexplicabile care au loc in Triunghiul Bermudelor nu reprezinta o noutate. De fapt, ele au fost semnalate pentru prima oara acum mai bine de 500 de ani, de catre Cristofor Columb, cel care la 11 octombrie 1492 mentiona in jurnalul de bord, teama care cuprinsese echipajul la vederea unor stranii lumini care se miscau la orizont.
Acesta avea sa mai mentioneze si prezenta unor flacari pe cer, precum si dereglarea busolei de la bordul navei amiral, Santa Maria. Initial, oamenii de stiinta au negat cu vehementa existenta unor fenomene necunoscute, pretinzand ca luminile in miscare de la suprafata marii nu ar fi fost altceva decat focurile din canoele indienilor Taino, in timp ce flacarile de pe cer nu reprezentau decat urme lasate de meteoriti. Cu toate acestea, cercetatorii din secolul XX au trebuit sa se recunoasca neputinciosi in fata sutelor de dovezi care semnalau lucruri mai mult decat ciudate.De aceste avenimente bizare s-a preocupat scriitorul american Charles Berlitz, cel care in insemnarile sale, care acopera o perioada de 26 de ani, mentioneaza peste 100 de cazuri de disparitie ale unor vase, avioane sau submarine si a peste 1000 de victime umane, fara ca vreodata sa fi fost recuperat vreun cadavru.
Disparitii inexplicabile
USS Cyclops – este cazul soldat cu cea mai mare pierdere de vieti omenesti inregistrata vreodata in Triunghiul Bermudelor. Vasul cu acelasi nume a disparut fara urma in 1918 impreuna cu echipajul format din 309 membri.
Anita – este numele unui cargou norvegian cu un capacitate de 20.000 tone, care a disparut in 1973. Anita este considerat cel mai mare vas inghitit de apele misterioase.
Freya si Carroll A. Deering – doua vase care au disparut la un interval de aproape 20 de ani, primul in 1902 iar al doilea in 1921. Semnele de intrebare care se ridica asupra acestor doua incidente sunt cu atat mai mari cu cat ambele vase au reaparut la cateva zile de la data disparitiei, plutind in deriva, fara urma de echipaj.
Spray – vasul celebrului capitan Joshua Slocum, primul om care a realizat inconjurul lumii de unul singur, intr-o nava cu panze. Spray a disparut fara urma in 1909, fara ca vreun semnal de alarma sa fi fost transmis. Slocum a fost declarat mort de abia 15 ani mai tarziu, in 1924, in timp ce misterul disparitiei sale nu a fost elucidat nici pana in prezent.
Zborul 19 – este probabil cel mai cunoscut caz din istoria disparitiilor inregistrate in Triunghiul Bermudelor. In 1945, o escadrila formata din cinci avioane americane de lupta si-a gasit sfarsitul in acelasi mod inexplicabil. Inainte ca acestea sa dispara de pe radar, comandantul celor cinci aparate a apucat sa semnaleze ca acele busolelor de bord se rotesc haotic iar apa marii si-a schimbat brusc culoarea devenind alba. Cel de al saselea avion trimis in cautarea lor avea sa dispara in acelasi mod.
Nu mai putin ciudat este si cazul unui avion de pasageri Boeing 727 apartinand companiei National Airlines din Statelor Unite, care a disparut timp de zece minute de pe ecranele radarelor inainte de a ateriza pe aeroportul din Miami. La aterizare, pilotii au declarat ca nu au pierdut niciun moment legatura radio cu turnul de control. Misterul s-a adancit in momentul in care si-au consultat ceasurile si au observat ca acestea ramasesera cu zece minute in urma. La o cercetare mai amanuntita, pilotii au observat ca si ceasurile pasagerile prezentau aceasi anomalie.
Misterul de la Pestera Tausoarelor
Nisele ciudate
Situata in sud vestul Muntilor Rodnei, pe versantul sting al Vaii Izvorul Tausoarelor, la o altitudine de aproape 1000 m, Pestera Tausoarelor fascineaza nu doar turistul care reuseste sa obtina aprobare pentru vizitarea sa, dar chiar si pe speologi, oameni care au vazut multe asemenea drumuri subterane care brazdeaza muntii. O multitudine de galerii si patru riuri subterane care apar de mai multe ori si se pierd sub stinci, vin sa infrumuseteze locul, dindu-i un aer misterios.
Descoperita in 1955 de catre invatatorul Leon Barte din Parva, pestera suscinta si acum interesul nu doar al speologilor ci si al cercetatorilor din mai proaspatul domeniu al ocultismului si evenimentelor paranormale. Si asta pentru ca in zona, de-a lungul timpului s-au petrecut evenimente care nu au putut fi explicate prin logica omeneasca. Prima descoperire ciudata a fost facuta in anul 1967 de Marin Teodoru, un invatator pensionar pasionat de speologie.
Acesta a remarcat in ceea ce se va numi Sala Ursului de caverna trei nise cu diametrul de circa 15 cm, dispuse sub forma unui triunghi cu baza in sus si avand o distanta de aproape un metru si jumatate intre virfuri. Daca primele doua firide aveau o adincime de circa 30 – 35 cm, terminindu-se brusc, cea de a treia, varful, parea mult mai lunga.
“Tata povestea ca a luat bastonul de care se folosea si l-a bagat pe nisa, dar nu i-a dat de capat. A fost convins ca dincolo de acel perete se mai gaseste ceva”.
Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic despre descoperirea celor trei nise pe care, mai mult, le-a astupat cu pietre si calcare din pestera.
“Se temea sa nu le vada si altii si sa sape acolo, sa distruga pestera. Pentru ca el era convins ca in partea cealalta se ajungea printr-o galerie pe care a cautat-o cativa ani buni”.
In cele din urma a gasit o mica galerie subterana de trecere. Ce a vazut domnul Teodoru in pestera, nu se stie. Nu a vrut sa le povesteasca nici macar copiilor sai.
“Ne-a spus doar ca pesterile din munti ascund adevarata civilizatie. Parea de-a dreptul fascinat de ceea ce vazuse acolo. La un moment dat nu a mai rezistat si a scris o carte pe care a publicat-o inca prin 1978. Doar ca era scrisa sub forma unor povestiri fantastice. Spunea ca nu vrea sa afle comunistii ce e acolo, ca ar distruge totul. A lasat in urma lui un manuscris pe care trebuia sa il publicam noi peste mai multi ani, cand romanii ar fi fost in stare sa inteleaga unele lucruri”.
Dar manuscrisul a pierit intr-un incendiu care a distrus casa la cateva saptamini dupa decesul domnului Teodoru, fara ca cineva sa fii aflat secretul pesterii.
Sanctuar primitiv sau intamplare?!
Ceea ce i-a uimit pe primii speologi a fost descoperirea unor schelete de ursi din doua specii: ursus arctos si ursus spealeus. Cele doua specii se pare ca au convietuit impreuna in acele galerii subterane, lucru care contravine tuturor cunostintelor despre aceste doua specii.
In plus, oasele erau dispuse intr-un mod ciudat, circular, partea de nord spre nord vest si sud fiind ocupata de ursus arctos si cea de nord spre nord est si sud, de ursus spealeus. Cum este putin probabil ca ursii sa fii murit intamplator in acele pozitii, se presupune ca ei au fost asezati de cineva intr-un anumit scop. Arheologii spun ca poate fi vorba despre un cult al omului primitiv inchinat ursului.
Dar chiar si aceasta ipoteza pare subreda in fata existentei celor doua specii alternativ asezate. Aproape imediat dupa descoperirea ei pestera a fost inchisa circuitului public, vizitarea acesteia putindu-se face doar cu acceptul unui custode care indruma turistii sau alti doritori sa viziteze locul. Unii spun ca in felul acesta s-a incercat ascunderea anumitor galerii si sali care nu trebuiau vazute de public si nici facute cunoscute, ca vizitatorii trebuiau indepartati de anumite locuri din pestera, sub aspectul indrumarii.
Bilele de Tausoare
O alta descoperire bizara o constituie “bilele de Tausoare”, despre care nimeni nu poate afirma cu exactitate cum s-au format. Bilele se gasesc incastrate in peretele calcaros si in podeaua partii din pestera careia i-au imprumutat numele, Sala Bilelor.
Unii dintre cei care au vizitat locul afirma ca uneori, daca asculti atent, poti auzi murmure ce par a veni din interiorul bilelor. L.T., speolog, afirma:
“Prima data cand am auzit murmurele eram cu alti doi colegi. Am crezut ca vorbesc ei, iar ei au crezut ca vorbesc eu. Apoi am crezut ca dincolo de perete mai e cineva si ca se aude ecoul. Numai ca, lipindu-mi urechea de mai multe bile, am constatat ca murmurele sunt diferite, nu apartin acelorasi persoane. Ca si cum fiecare din acea bila ar fi un tranzistor si ar transmite posturi diferite de radio. Niciodata nu am putut descifra ceva clar in acele murmure, dar sigur erau omenesti, pentru ca se auzeau si barbati si femei si chiar voci de copii. Numai ca nu intotdeauna se aud acele zgomote. In 21 de vizite pe care le-am facut acolo, de-a lungul anilor, uneori de mai multe ori pe an, le-am auzit doar de cinci sau sase ori”.
Unii, mai reticenti la spusele domnului L.T., afirma ca murmurele, sunt in fapt zgomotele produse de riurile subterane de acolo si care dau impresia unor dialoguri. Dar ipoteza cade intrucit zgomotele s-ar auzi permanent, nu doar din cand in cand.
“Am ispitit forte mai presus de intelegerea oamenilor”
Domnul G. S. din Timisoara a fost martorul unui eveniment pe care nici acum nu si-l poate explica. Intr-o seara de august a anului 1987, domnia sa s-a strecurat, efectiv in Sala Bilelor. Auzise despre murmurele de acolo si era convins ca numai noapte pot fi auzite. Era pregatit si cu un mini-casetofon Sharp ca sa inregistreze orice zgomot.
“M-am infasurat intr-o patura si am asteptat pe intuneric. Si la un moment dat le-am auzit. Am dat drumul la casetofon”. Murmurele se inmulteau si cresteau in intensitate, acoperind toata sala. Indraznetul a fost cuprins de panica si… a lesinat. Cand s-a trezit era dimineata si se gasea in fata pesterii.
“Dar ciudatenia vine de acolo ca nu eram la pestera mea ci la cea a Ialomitei, din Bucegi. Cand m-a vazut calugarul care avea o chilie in gura pesterii, a fost uimit. Nu intelegea ce e cu mine infasurat in patura si lungit in fata pesterii. Am incercat sa-i explic si a inceput sa rida. Dar nu radea ca nu m-ar fi crezut, ci pentru ca lui i se parea ceva normal. Atunci mi-a povestit parintele Teofil – asa il chema, Dumnezeu sa-l ierte – despre vocile din pesteri si despre faptul ca eu, in infumurarea mea am ispitit forte mai presus de intelegerea oamenilor”.
De casetofon nu a mai dat, chiar daca s-a intors in ziua urmatoare la Tausoare. Poate ca l-a luat un turist, bucuros ca pestera i l-a dat cadou. Sau poate ca s-a pierdut pe drumul dintre Rodna si Bucegi. Domnul G.S. este convins ca acele bile sunt, in fapt, un dispozitiv de teleportare.
“Altfel nu pot sa-mi explic cum am ajuns intr-o clipita la o distanta atit de mare. Timpul o sa-mi dea dreptate”.
Cu toate acestea, chiar daca de atunci a mai incercat de citeva ori experimentul, nu a mai auzit nici murmurele din sala si nici nu s-a mai trezit cine stie pe unde. Multe sunt pesterile pe care speologii – si nu numai ei – incearca sa le scoata din circuitul turistic. Ei afirma ca pentru a proteja acele comori inestimabile. Si sunt de acord ca multi turisti nu au respect pentru acele tezaure naturale fantastice ascunse in adincurile pesterilor. Cu toate acestea, uneori protectia depaseste o anumita limita si ajunge pana la a ascunde unele descoperiri care ar trebui cunoscute de toata lumea. Pentru ca nu o data, acolo, in subteran, se gaseste istoria trecuta si viitoare si radacinile noastre spirituale.
