Anul 1000 - O viziune monastica
Anul 1000 este profund religios. Oamenii cred in minuni si semne
prevestitoare ale mileniului. Superstitia si vrajitoria sunt la moda.
Eclipsele de soare, luna, cutremurele si monstri marini, par a confirma
scrierile apocrife iudeo-crestine. Chiar si prelatii Bisericii sunt
corupti, alaturi de regi, principi, nobili sau oameni de rand.
Normanzii si sarazinii ataca teritoriile acelei Romagna occidentale.
Aceste aspecte le regasim consemnate in operele scrise ajunse pana la
noi si care isi au obarsia in renasterea carolingiana (800-814), epoca
tarzie de afirmare a liberalismului de la Aachen, cea care incheie in
fapt tenebrele Evului Intunecat. Marii scriitori proveneau din randul
clericilor, deoarece episcopatul, catedrala si scolile erau asociate
curentului occidental romanic tarziu, revigorat la Aachen de invatatul
palatin Alcquin. Renasterii carolingiene si monahismului de la Cluny,
marea abatie a Frantei, ii apartine Raoul, de ceea ce triumfa, in timp
ce Richer este incadrat in tipologia episcopala de la Reims, care
stralucise aici in secolul al IX-lea, adica de ceea ce moare.
Anul 1000 - O viziune monastica
Anul 1000 este profund religios. Oamenii cred in minuni si semne
prevestitoare ale mileniului. Superstitia si vrajitoria sunt la moda.
Eclipsele de soare, luna, cutremurele si monstri marini, par a confirma
scrierile apocrife iudeo-crestine. Chiar si prelatii Bisericii sunt
corupti, alaturi de regi, principi, nobili sau oameni de rand.
Normanzii si sarazinii ataca teritoriile acelei Romagna occidentale.
Aceste aspecte le regasim consemnate in operele scrise ajunse pana la
noi si care isi au obarsia in renasterea carolingiana (800-814), epoca
tarzie de afirmare a liberalismului de la Aachen, cea care incheie in
fapt tenebrele Evului Intunecat. Marii scriitori proveneau din randul
clericilor, deoarece episcopatul, catedrala si scolile erau asociate
curentului occidental romanic tarziu, revigorat la Aachen de invatatul
palatin Alcquin. Renasterii carolingiene si monahismului de la Cluny,
marea abatie a Frantei, ii apartine Raoul, de ceea ce triumfa, in timp
ce Richer este incadrat in tipologia episcopala de la Reims, care
stralucise aici in secolul al IX-lea, adica de ceea ce moare.
Dar
iata ca, spre Anul 1000, lucrurile evolueaza diferit. Realitatile
secolului al X-lea se estompeaza si lasa locul scrierilor laice, dar
care apartin tot invatatilor Bisericii. Istoria ecclesiastica moare.
Supravietuiesc episcopii care s-au stabilit sub protectia unui rege, la
curtea acestuia. Vor scrie pentru si din indemnul lui. Ei sunt prelatii
regali. Thietmar este legat de regii din Est sau imparatii saxoni, in
timp ce Adalberon apartine regelui din Vest, Robert de Franta. Imperiul
se prabusise, iar noile formatiuni teritoriale, aparute d**a Tratatul
de la Verdun din 843, reflecta o tendinta nationalista, de regasire a
unor valori culturale perene, specifice noului context.
